Chiar dacă conform DEX-ului sunt sinonime, în literatura anglo-saxonă şi mai exact în literatura americană se face o netă diferenţă între ideea de eficienţă şi eficacitate. Conform acesteia
- Eficienţa se raportează la costuri şi reprezintă rezultatul optim care se poate obţine investind doar suma „X” ,
- Eficacitatea se raportează la rezultat şi ar fi obţinerea maximului de rezultat indiferent de costuri.
IDEAL ar fi ca ceva eficient să fie şi eficace (adică suma X să dea şi maximul de rezultat posibil în prezent dar şi pe termen lung). În realitate se încearcă atingerea eficacității prin diversificarea şi dezvoltarea de tehnici şi metode mai eficiente. Pentru domeniul sanitar eficienţa şi eficacitatea se calculează în funcție de costul social (cât pierde societatea, patronul, persoana dacă individul suferind este scos din producţie pentru o anumită perioadă de vreme, cu o anumită periodicitate). Aici ar fi interesant de urmărit istoria apariţiei şi dezvoltării ideii de asigurare medicală de-a lungul timpului.
Iniţial durerile de spate erau tratate relativ empiric cu strâns din dinţi şi muncit până la epuizare apoi urmată de o perioadă de stat la pat. Când nu te mai puteai da jos din el şi nu mai puteai merge la serviciu erai dat afară şi locul tău era preluat de cineva mai tânăr şi mai în putere – asta până au apărut sindicatele şi … concediile medicale. Odată cu apariţia şi permanentizarea durerilor de coloană locul de muncă trebuia schimbat şi de aici o serie de tragedii personale şi chiar sociale. În aceste condiţii s-a ivit necesitatea apariției şi dezvoltării pe scară largă a terapiilor durerilor de spate.
La un moment cercetările medicale au scos la iveală că durere locală, contractura musculară şi inflamaţia pot fi influenţate / tratate prin medicamente (ceea ce a urmat a fost o dezvoltare fantastică a domeniului farmaceutic) dar şi prin folosirea curentului electric observându-se că anumite ţesuturi răspund diferit la stimularea electrică. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat treptat electroterapia care poate avea, printre altele, efect antialgic (diminuă durerea) antiinflamator, relaxator, trofic local (hrăneşte zona prin intensificarea circulaţiei locale), etc. – tratând, de regulă, efecte. În paralel, oarecum, a evoluat şi arta chirurgicală şi au apărut o serie de tipuri de intervenţii chirurgicale care să trateze cauzele durerilor de spate.
Efectele pe termen lung nu au fost cele scontate. Medicaţia antialgică – antiinflamatorie are ca efecte secundare probleme digestive dintre care gastrita şi ulcerul gastric sunt cele mai frecvente. Electroterapia folosită în mod repetat alterează modul de transmitere electrică la nivelul nervului şi de aceea există un nr. maxim de proceduri ce pot fi folosite per şedinţă /tratament /an. Mai mult, aceste terapii tratau doar simptomatologia, cauzele reale fiind „amorţite” - de aceea unele dureri reapăreau regulat şi din ce în ce mai des până când intervenţia chirurgicală devenea inevitabilă. Astfel se măreau destul de mult costurile per pacient suportate de „societate”, pentru intervenţiile chirurgicale clasice nu existau destui neurochirurgi care să facă faţă cererii iar costurile operatorii erau în creştere. Mai mult, primele tipuri de operaţii cu extirparea totală a discului intervertebral (pentru herniile de disc - de exemplu) creau ulterior un dezechilibru care putea duce la o altă hernie de disc în timp, la un procent considerabil dintre cei operaţi ceea ce presupunea o nouă operaţie şi deci un nou cost social. Astfel s-au dezvoltat specializări conexe ( neinvazive - kinetoterapia/gimnastica medicală, terapii manipulative – chiropractica, osteopatia, terapii manuale ortopedice, yumeiho,etc., sau minimal invazive – în continuă dezvoltare) care nu au efect imediat precum operaţia, dar care pot preveni agravarea problemelor şi uneori trata cauza durerilor scopul fiind să îmbunătăţească eficienţa tratamentului pe tot parcursul vieţii pacientului.
Pentru a preveni dezechilibrele date de operaţii, a prelungi efectele electroterapiei dar şi pentru a preveni apariţia, dezvoltarea sau agravarea problemelor posturale care duc la apariţia ulterioară a durerilor de coloană a apărut gimnastica medicală – terapia prin mişcare (transformată ulterior în kinetoterapie şi chiar în ştiinţă – kinesiologie),– care tratează de regulă CAUZELE neuro-musculo-articulare ale durerilor de coloană. Problema acestei terapii este că rezultatele apar mai lent, chiar dacă efectele sunt de lungă durată şi necesită un efort susţinut de voinţă şi autocontrol din partea pacientului. De-a lungul timpului s-a observat că persoanele care fac kinetoterapie în mod regulat pot să nu ajungă niciodată la operaţie şi nu mai au nevoie de medicaţie antialgică sau de fizioterapie. În schimb unele persoane au nevoie de un ajutor imediat.
Din necesitatea efectelor rapide s-au redescoperit şi dezvoltat (până la stadiul de artă) diverse terapii manipulative cum ar fi chiropractica, osteopatia, terapia manuală ortopedică, etc. care se adresează cauzelor intime articulare şi conjunctive generatoare ale problemelor de coloană (şi nu numai) cu mult înainte de a ajunge să fie grave şi să necesite intervenţie chirurgicală sau chiar tratament fizioterapeutic. În acest fel – dacă problema era descoperită destul de devreme şi se combina terapia manipulativă cu kinetoterapia şi modificarea atitudinilor negative raportul eficienţă/eficacitate se apropia de ideal. Dar pentru cei cu probleme vechi, cronice scorul nu le este nici azi favorabil şi de aceea este în dezvoltare domeniul chirurgical atât din punctul de vedere al operaţiilor considerate azi „clasice” invazive (cu apariţia unei oferte generoase de proteze de disc şi de metode cu impact biomecanic scăzut asupra coloanei vertebrale per ansamblu) cât mai ales al intervenţiilor de tip „minimal invaziv” prin care se încearcă o diminuare marcată a durerilor prin tratarea cauzei cât mai local şi cât mai rapid pentru a scădea cât mai mult timpul de spitalizare, nevoia de terapie ulterioară şi deci costurile sociale asociate unui singur pacient. Cu toate acestea încă aceste metode invazive sunt foarte scumpe iar efectul lor nu este, de cele mai multe ori, cel scontat pe termen lung.
Idealul încă nu a fost atins.
Mai sunt încă sunt de descoperit dar şi de dezvoltat tehnici şi metode fie invazive, minimal invazive sau neinvazive. De aceea o bună informare a pacientului este extrem de importantă pentru a înţelege care sunt opţiunile lui în acest moment direct proporţional cu vechimea problemei lui, gravitatea ei şi stadiul de disconfort permanent pe care problema o produce.
