26 mar. 2012

SOMATIZAREA

Există mai multe perspective din care ea poate fi definită, tratată sau explicată.

Cele mai vechi relatări despre somatizare aparțin psihologiei. Ulterior aceste fenomene au fost cercetate si tratate și de alte meserii conexe dar care au venit cu explicații puțin diferite de cele oferite de psihologi pentru a-si justifica intervenția. Interesant este că aceste metode, în unele situații chiar au efect ceea ce te duce cu gândul la ideea că poate chiar au dreptate.

Dar pentru a putea vedea diferența trebuie evaluate definițiile somatizării. Din punct de vedere psihologic am găsit pe net următoarea explicație:

„Manualul DSM-IV (Diagnostic And Statistical Manual of Mental Disorders, Fourth Edition )(1994) subliniază că trăsătura comuna a tulburărilor somatoforme este prezența simptomelor fizice, care sugerează o afecțiune aparținând medicinii interne, dar care nu poate fi pe deplin explicată de o situație aparținând medicinii generale […]Tulburările somatoforme diferă și de simptomele psihice consecutive unei afecțiuni medicale prin aceea că nu există nici o situație medicală care să poată fi considerată pe deplin responsabilă pentru simptomele somatice. […] În mod cu totul paradoxal, somatizarea este o problemă majoră de sănătate publică, simptomele funcționale fiind printre primele cauze de incapacitate de muncă și de incapacitate socială. Tot în sfera sănătății publice intră și faptul că pacienții cu simptome neexplicate, recurente, sunt adesea investigați în extenso, spitalizați, supuși unor proceduri de diagnostic invazive, unor tratamente medicale în care polipragmazia se împletește și cu metode recuperatorii costisitoare și care creează boli iatrogene mai grave decât presupusele boli somatoforme.

DSM-IV înscrie în grupa tulburărilor somatoforme următoarele categorii:
•  tulburarea de somatizare (care din punct de vedere istoric se referea la isterie sau sindromul Briquet) este o tulburare polisimptomatică care debutează înaintea vârstei de 30 de ani, evoluează mai mulți ani şi se caracterizează printr-o combinație de durere şi simptome gastro-intestinale, sexuale şi pseudo-neurologice;
•  tulburarea somatoformă nediferențiată se caracterizează printr-o suferință fizică inexplicabilă, care durează cel puțin 6 luni şi se situează sub limita diagnosticului de tulburare de somatizare;
•  tulburări de conversie implică simptome inexplicabile sau deficite care afectează motricitatea voluntară sau funcția senzorială sau sugerează o situație neurologică sau alte situații de medicină generală. Factorii psihologici se apreciază că sunt asociați cu simptomele sau deficitele;
•  tulburările durerii (tulburări somatoforme de tip algic) sunt caracterizate prin dureri care focalizează predominant atenția clinică. În plus, factorii psihologici sunt apreciați ca având un rol important în instalarea tulburării, severității, agravării sau menținerii ei;
•  hipocondria este preocuparea privind teama de a avea o boală gravă ,bazată pe greşita interpretare a simptomelor corporale sau a funcțiilor corporale;
•  tulburarea dismorfofobică este preocuparea pentru un defect corporal-imaginar sau exagerarea unuia existent.”
Pentru cei interesați puteți găsi mai multe informații la link-ul de mai jos (de unde am citat pasajul de sus)
http://www.scribd.com/doc/16732671/Psihologie-Medicala-Manual#page=163
http://allpsych.com/disorders/somatoform/paindisorder.html

Din punct de vedere osteopatic, somatizarea ar fi: înregistrarea, memorarea la nivelul fasciilor și aponevrozelor – adică la nivelul țesutului conjunctiv,- a emoțiilor, trăirilor, stresului fizic și psihic, etc.  Foarte pe scurt, se pare că emoțiile negative (stresul mental, frica, ura, invidia, etc.) mai ales, de foarte mare intensitate dar pentru puțin timp sau de mică/medie intensitate dar  repetate sistematic, o perioadă lungă, pot determina tensiuni la nivelul țesutului conjunctiv și se pot transforma în afecțiuni somatice – scăderea imunității, ulcer gastro-duodenal, contracturi musculare la nivel cervico-dorsal care pot determina în timp hernii de disc; erori de funcționalitate ale organelor interne până la infarct sau AVC, ori dezvoltarea unor „programe de autodistrugere” cum ar fi psoriazis , tiroidită Hashimoto, sau alte boli autoimune etc.

În ultima vreme se dezvoltă din ce în ce mai mult tehnici de eliberare emoțională – fie ele manuale, fie psiho-somatice.
la Un comentariu:
Publicat de

23 mar. 2012

MICRO/MACRO ACCIDENTELE DIN VIAȚA NOASTRĂ - GHINIONUL

 CAUZELE FAVORIZANTE ale durerilor de spate (dar nu neapărat determinante) pe scurt ar fi:

Unii au noroc de un corp, de o structură foarte bine echilibrată însă un accident nefericit face ca în această „arhitectură” să apară breșe.
 Zi de zi am putea avea tot felul de mici accidente care ne pot schimba viața :
  • un pas greșit,
  • călcat în gol sau într-o groapă,
  • alunecat și căzut pe gheață, iarbă sau gresie,
  • împiedicat de o jucărie , de un covor sau de cineva,
  •  neaprecierea corectă a înălțimii unei trepte urmată de o cădere în față sau a unei distanțe ce trebuie sărită urmată de o cădere pe spate,
  • ridicarea neadecvată a unui bagaj, copil, geantă sau oricărei greutăți, 
  •  mutarea unui obiect greu cu o opintire bruscă,
  • lovirea cu capul de un prag de sus sau de o ușa de sticlă foarte bine spălată,
  • o frână bruscă a mașinii în care mergeți sau un impact frontal sau lateral a două mașini(whiplash trauma)
  • datul cu sania peste dâmburi cu denivelări mari (discopatie cervicală),
  • o răsucirea necontrolată pe schiuri sau placă (ruptură de ligamente încrucișate – anterior sau posterior, meniscuri sau lig. colaterale) ,  
  • subiectul unei glume proaste – împinsul pe scări sau trasul scaunului de sub fund urmată de o cădere pe „noadă”,
  • ………………….
Iar  enumerarea ar putea continua pe 10 pagini…

Ele produc dezechilibre bruște care se pot complica în timp cu modificări structurale, pe care le poți, uneori, cu greu asocia cu microtraumatismul inițial. Astfel o entorsă de gleznă netratată corespunzător poate determina un pacient să vina la medic cu dureri la șoldul de aceeași parte, umărul opus sau chiar de coloană cervicală după cca.2 ani de la accident.Dar dacă acele persoane care au deja probleme de coloană, suferă în plus unele accidente de acest fel pot produce agravarea și scăparea de sub control a unor afecțiuni aparent echilibrate. 

Odată cu vârsta scade coordonarea – micșorarea exactității de efectuare a unor mișcări, vederea și implicit aprecierea distanțelor, forța și rezistența musculară la activitate fizică, adaptarea cardio respiratorie la efort, s.a.m.d. … Deci, odată cu înaintarea în vârstă crește posibilitatea apariției micro accidentelor cotidiene.
O altă cauză destul de comună este lipsa de somn, sau mai exact, lipsa de odihnă calitativă. O persoană obosită, extenuată fizic, care doarme mai puțin de 3 ore pe noapte după cca 2-3 zile nu va putea realiza nici activități fizice care erau simple pentru ea cu o săptămână în urmă.

Exemplele pot continua dar ideea este că nici un traumatism, fie el și minor, nu trebuie lăsat neinvestigat. În caz că el se produce trebui văzut în ce măsură a fost doar GHINIONUL sau o lipsă de forță, rezistență musculară, echilibru…, ce dezechilibru a produs și unde, apoi luat măsurile terapeutice și profilactice specifice.  Nu trebuie să te gândești „de ce eu?” ci „ce pot face de acum în colo să repar ce s-a stricat?”

Rolul kinetoterapeutului, în echipa de specialiști care vă investighează este de a descoperi ce modificări structurale a produs accidentul, ce s-a destabilizat și unde, ce ar trebui echilibrat și în ce ordine – dacă problema este de oase, mușchi sau articulații.  Pentru mai multe detalii puteți posta o întrebare la comentarii  sau să îmi scrieți pe e-mail-ul ktpclaudiu@yahoo.com
la Un comentariu:
Publicat de

19 mar. 2012

VREMEA ȘI EXPUNEREA INADECVATĂ A CORPULUI LA FRIG – METEOROSENSIBILITATEA


Presiunea atmosferică și vâscozitatea fluidelor.
Temperatura mediului ambiant, presiunea atmosferică starea de hidratare a organismului pot influența  vâscozitatea lichidelor din corpul nostru.
Creșterea presiunii atmosferice poate determina, la nivel articular, creșterea presiunii intraarticulare cu creșterea ariei de contact și scăderea calității lubrifierii = frecare în articulație.
Vâscozitatea lichidelor secretate de mucoase crește odată cu lipsa unei hidratări corespunzătoare a corpului, cu creșterea vâscozității sângelui (situație în care vasul nu își „permite” să mai piardă apă), cu vârsta, după deshidratare de diverse cauze sau cu scăderea temperaturii mediului ambiant – aceasta poate determina, de asemenea, apariția frecării:
a.       între suprafețele articulare (inexistente în alte condiții – frecare = (mai devreme sau mai târziu) artroză ce se manifestă inițial cu inflamații articulare recurente);
b.      între fasciile fibrelor musculare sau chiar între grupele musculare (care poate duce la „gripare”musculară – crampe, contracturi, fasciculații, diminuarea elasticității și elongabilității musculare. Neîncălzirea corespunzătoare a unei musculaturi ce urmează a fi folosită intens poate duce la diverse accidente culminând cu rupturi sau dezinserții musculare);
c.       între tendoane și tecile lor individuale (ce pot determina: tendinite – inflamația tendonului, entezite – inflamația inserției pe os a unui tendon sau ligament, aderențe tendon teacă, etc.).
Creșterea vâscozității lichidelor la nivel osos poate determina reducerea elasticității acestuia cu intensificarea durerilor mai ales la nivelul „cicatricilor” (locurilor unde osul a suferit fie o fractură, fisură fie are implantate șuruburi sau proteze)
Umiditatea din aer crescută asociată cu temperaturi scăzute forțează corpul la termoreglare. Aceasta se face prin
  • scăderea vascularizației periferice (ceea ce determină o lipsă de sângele cald, cu oxigen și substanțe nutritive la mușchii superficiali, tendoanele puternice – achilian, rotulian, biceps brahial,etc. și articulațiile care vin direct în contact cu pielea – genunchi, cot, zona cervicală)
  • contracții musculare mai puternice, mai intense decât în mod obișnuit și dacă se produc pe un fond de vâscozitate crescută a lichidelor ( deci cu frecare între structuri) pot declanșa durerile de natură reumatic – degenerative.

Modificările bruște de tipul creșterea presiunii atmosferice, scăderea temperaturii și creșterea umidității din aer precum și trecerile rapide și dese de la cald la rece fără o îmbrăcăminte corespunzător aleasă (toamna/iarna/primăvara) pot duce la o creșterea rapidă a vâscozității lichidelor din țesuturilor, scăderea elasticității și diminuarea circulației periferice cu apariția unei „colecții” de dureri – de regulă articulare dar putând fi și musculare, fasciale, tendilo-ligamentare, mai ales în zonele unde există fenomene degenerative sau inflamatorii preexistente = agravarea problemelor care deja există.  

De aceea, bolile reumatice - artrozele, discopatiile, spondilozele, etc. se agravează, chiar dacă nu facem nimic „interzis”, primăvara și toamna, în cazul în care nu avem grijă să ne îmbrăcăm corespunzător vremii de afară, dacă nu bem minim 2 litri de apă pe zi, dacă muncim o perioadă mai lungă în zone cu temperaturi joase sau dacă nu facem o bună încălzire prin mișcare a zonelor care vor fi expuse la frig înainte de a pleca de acasă, sau înainte de efort, antrenament chiar joacă uneori.

Aș vrea să amintesc aici de „moda” care a fost acum ceva timp în urmă „cu buricul gol” inclusiv iarna, care a creat o generație care va avea nevoie de recuperare cu mult mai devreme decât părinții lor doar din cauza expunerii regiunii lombare la frig și umezeală. Nu ar fi de mirare să vedem acei tineri peste 5-10 ani făcând recuperare pentru lombalgii sau dureri de coloană de natură artrozică.
la Niciun comentariu:
Publicat de

13 mar. 2012

MOȘTENIREA GENETICĂ VS. PREDISPOZIȚIILE GENETICE

Geneticienii au ajuns la concluzia că sunt foate puține bolile efectiv determinate genetic. Defapt, codul genetic predispune dar nu determină. Factorii de mediu și acțiunile individuale sunt cele care …determină manifestarea sau nu a unor secvențe genetice. Nu toate femeile care au gena cancerului de sân fac cancer de sân, iar dintre femeile care chiar fac cancer  nu au toate gena respectivă prezentă, la fel, cei care au HLA B27 prezent pot face spondilită anchilozantă dar sunt și persoane care nu au acest antigen prezent si totuși fac boală…și exemplele ar putea continua.

Totuși genetic „determinată” este îmbătrânirea (cât o mai fi?!).  O dată cu aceasta apare o degenerare a structurii, diferită de la un individ la altul, care poate atrage după sine o serie de probleme noi sau agravarea celor vechi. A uita care ne este vârsta este calea sigură spre suprasolicitara / forțarea structurii cu posibilitatea apariției și dezvoltării de dureri sau disfuncții -  a încerca să faci ceva la 50 de ani ceea ce putea fi făcut ușor la 20 fără să apară o durere pe undeva este un vis cu care nu mulți se pot lăuda; a o repeta însă destul de des este calea sigură spre boală.

În concluzie doar ce faci zi de zi poate DETERMINA ceea ce ești sau ești pe cale să devii. 


Rolul kinetoterapeutului ar fi, în acest caz, să vă facă conștient de modificările patologice ce au apărut sau pot apărea dacă aveți atitudini inadecvate sau manifestări nefericite ale unei moșteniri genetice, de a le descoperi originea problemelor din discuția cu dumneavoastră și de a da soluții de prevenire a agravării compensărilor apărute sau de contracarare a efectelor negative ale acestora. De regulă – la început este nevoie de terapie pentru reechilibrare și apoi de profilaxie pentru menținerea rezultatelor pe termen lung. Pentru mai multe detalii nu ezitați să lasați un comentariu sau să îmi scrieți pe ktpclaudiu@yahoo.com
la Un comentariu:
Publicat de

11 mar. 2012

ATITUDINEA DE ZI CU ZI

Dacă doar ar fi să ne gândim la principalele CAUZE FAVORIZANTE (dar nu neapărat determinante) pe scurt acestea ar fi:

Acest capitol este extrem de vast și cuprinde tot ce facem, ar trebui să facem și, bineînteles, ce omitem să facem zi de zi pentru a ne asigura o bună sănatate fizică și psihică. De cele mai multe ori acest capitol este foarte personal și diferit de la un individ la altul și de aceea este extrem de greu de generalizat.

O voi trata mai pe larg în mai multe articole ulterioare focalizate pe câte una din componentele ei.
Dacă ar fi să încerc să mă limitez doar la apariția, dezvoltarea și agravarea durerilor de coloană aș zice că un rol foarte important îl joacă:
  • POSTURA / poziția corpului pe scaun acasă sau la serviciu, în mașină, mijloc de transport în comun, motor sau bicicletă, în deplasare – mers pe jos, împins un cărucior, alergat, etc., la ridicarea și manipularea de greutăți sau chiar atunci cand stai în picioare și ai o discuție – postura poate fi definită grosso modo ca fiind poziția dată de suma contracțiilor simultane și coordonate a mușchilor pentru a susține corpul contra gravitației;
  • ECHILIBRUL, TONUSUL MUSCULAR și REZISTENȚA LA EFORT – sunt rezultanta activităților fizice CONSTANTE pe care le practici sau nu în fiecare zi, gradului în care dai informații creierului tău ca ai nevoie ca mușchii, oasele și articulațiile corpului tău  să fie funcționale. Cu cât aceste informații sunt mai inconstante cu atât corpul tau alege să nu mai „investească” energie și substanțe nutritive într-o regiune (mușchi, os, articulație) care nu și-a consumat nici ceea ce a fost alocat anterior…
  • IGNORAREA NEVOILOR PROPRIULUI CORP – lipsa de grijă față tine însuți – Ca orice „mașinărie”, corpul uman are nevoie de o bună întreținere a tuturor părților sale componente pentru o bună funcționare. Orice se strică înăuntrul acestei complicate arhitecturi va afecta, mai devreme sau mai târziu întregul, uneori de unde nu te aștepți. Ignorarea nevoilor propriului corp se face, deseori, fie prin lipsă, fie prin exces – lipsa unei alimentații corespunzătoare calitativ cantitave, lipsa de efort fizic calitativ și constant, lipsa de odihnă -  de somn, de relaxare fizică și psihică, excesul de alcool, tutun, cafea, băuturi carbogazoase, excesul de stres, de griji, excesul de muncă intelectuală sau fizică, etc. Se pot adăuga OBIȘNUINȚELE INADECVATE – statul picior peste picior -  mereu cu același picior deasupra, dormitul pe burtă cu capul pe pernă, mersul pe tocuri mari,  șchiopătatul (care poate rămâne după o recuperare incompletă pe o afecțiune a unui membru inferior), lucrat la laptop din pat sau pe fotolii joase, etc. care, practicate frecvent pot duce la apariția și accentuarea deviațiilor de coloană și dezvoltare de fenomene dureroase.  Toate acestea duc treptat la secarea organismului și intrarea lui „în regim de avarie”.
  • FORȚAREA PROPRIILOR LIMITE și IGNORAREA DURERILOR MICI până când corpul nu mai poate compensa ceea ce nu funcționează corespunzător! – se întâmplă frecvent să ne focalizăm către obiective cu mult mai grele decât corpul nostru/mintea le poate duce și le menținem mult prea mult timp active. În particular unul din sutele de posibile exemple ar fi – posturi menținute cu încordare și discomfort la început timp 8-10 ore pe zi/2-3 săptămâni pentru respectarea unui dead-line, care se transformă în poziții permanente de stat „aiurea” pentru ani de zile urmate de apariția de dureri compensatorii destul de departe de unde a fost discomfortul din primele zile – dar care au nevoie de terapie și…culmea, se încăpățânează să tot reapară acolo sau pe aproape, până e nevoie de concediu medical.

In CONCLUZIE – corpul încearcă  să se adapteaze permanent  la ce îl punem să facă în fiecare zi. Astfel îi transmiți de ce ai nevoie, cât de des ai nevoie și de ce nu mai ai nevoie…dacă ești activ musculatura, aparatul circulator și respirator se dezvoltă sau se menține în limite optime, ianactivitatea este un semnal că nu ai nevoie de oase dure, rezistență musculară elasticitate lendino-ligamentară și adaptare cardio-respiratorie la efort. Stai simetric pe scaun atunci coloana poate rămâne dreaptă, stai sprijinit într-un cot, ușor răsucit sau picior peste picior, e doar o chestiune de timp până când coloana să considere această formă ca fiind normală și să i se pară paradoxală poziția din timpul mersului sau somnului generând astfel tot felul de dureri.


Rolul kinetoterapeutului este de a vă conștientiza asupra atitudinilor posturale inadecvate de zi cu zi, de a vă ajuta să gasiți soluții de prevenire a agravării problemelor apărute ca urmare a acestor atitudini și cum pot fi tratate dezechilibrele deja existente. Pentru mai multe detalii nu ezitați să lasați un comentariu sau să îmi scrieți pe ktpclaudiu@yahoo.com

la 3 comentarii:
Publicat de

CAUZELE DURERILOR DE COLOANĂ

Este practic imposibil de a cuprinde într-un articol toate cauzele durerilor de coloană.

În acest articol voi încerca să mă desprind de a privi acolo…la nivelul coloanei vertebrale și a vedea cum de s-a ajuns să apară, să de dezvolte și să se agraveze o problemă, de care fie nu se știa sau se știa dar era de mult ignorată.

Generic vorbind putem discuta de cauze locale și cauze la distanță, de asemenea, de cauze directe și indirecte, dar și de cauze favorizante și  determinante.

Dacă doar ar fi să ne gândim la principalele CAUZE FAVORIZANTE (dar nu neapărat determinante) pe scurt acestea ar fi:
la Niciun comentariu:
Publicat de
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Cititi deasemeni si