SOMATIZAREA

 CAUZE FAVORIZANTE pt apariția durerii de spate (dar nu neapărat determinante)  ar fi:

• Atitudinea de  zi cu zi;
• Moștenirea genetică vs. predispozițiile genetice proprii;
• Micro/macro accidentele din viața noastră  - GHINIONUL;
• Vremea și expunerea inadecvată a corpului la frig;
• Somatizarea;
• Legea "Cauză-efect"

Există mai multe perspective din care ea poate fi definită, tratată sau explicată.

Cele mai vechi relatări despre somatizare aparțin psihologiei. Ulterior aceste fenomene au fost cercetate si tratate și de alte meserii conexe dar care au venit cu explicații puțin diferite de cele oferite de psihologi pentru a-si justifica intervenția. Interesant este că aceste metode, în unele situații chiar au efect ceea ce te duce cu gândul la ideea că poate chiar au dreptate.

Dar pentru a putea vedea diferența trebuie evaluate definițiile somatizării. Din punct de vedere psihologic am găsit pe net următoarea explicație:

„Manualul DSM-IV (Diagnostic And Statistical Manual of Mental Disorders, Fourth Edition )(1994) subliniază că trăsătura comuna a tulburărilor somatoforme este prezența simptomelor fizice, care sugerează o afecțiune aparținând medicinii interne, dar care nu poate fi pe deplin explicată de o situație aparținând medicinii generale […]Tulburările somatoforme diferă și de simptomele psihice consecutive unei afecțiuni medicale prin aceea că nu există nici o situație medicală care să poată fi considerată pe deplin responsabilă pentru simptomele somatice. […] În mod cu totul paradoxal, somatizarea este o problemă majoră de sănătate publică, simptomele funcționale fiind printre primele cauze de incapacitate de muncă și de incapacitate socială. Tot în sfera sănătății publice intră și faptul că pacienții cu simptome neexplicate, recurente, sunt adesea investigați în extenso, spitalizați, supuși unor proceduri de diagnostic invazive, unor tratamente medicale în care polipragmazia se împletește și cu metode recuperatorii costisitoare și care creează boli iatrogene mai grave decât presupusele boli somatoforme.

DSM-IV înscrie în grupa tulburărilor somatoforme următoarele categorii:

•  tulburarea de somatizare (care din punct de vedere istoric se referea la isterie sau sindromul Briquet) este o tulburare polisimptomatică care debutează înaintea vârstei de 30 de ani, evoluează mai mulți ani şi se caracterizează printr-o combinație de durere şi simptome gastro-intestinale, sexuale şi pseudo-neurologice;

•  tulburarea somatoformă nediferențiată se caracterizează printr-o suferință fizică inexplicabilă, care durează cel puțin 6 luni şi se situează sub limita diagnosticului de tulburare de somatizare;

•  tulburări de conversie implică simptome inexplicabile sau deficite care afectează motricitatea voluntară sau funcția senzorială sau sugerează o situație neurologică sau alte situații de medicină generală. Factorii psihologici se apreciază că sunt asociați cu simptomele sau deficitele;

•  tulburările durerii (tulburări somatoforme de tip algic) sunt caracterizate prin dureri care focalizează predominant atenția clinică. În plus, factorii psihologici sunt apreciați ca având un rol important în instalarea tulburării, severității, agravării sau menținerii ei;

•  hipocondria este preocuparea privind teama de a avea o boală gravă ,bazată pe greşita interpretare a simptomelor corporale sau a funcțiilor corporale;

•  tulburarea dismorfofobică este preocuparea pentru un defect corporal-imaginar sau exagerarea unuia existent.”

Pentru cei interesați puteți găsi mai multe informații la link-ul de mai jos (de unde am citat pasajul de sus)

http://www.scribd.com/doc/16732671/Psihologie-Medicala-Manual#page=163

http://allpsych.com/disorders/somatoform/paindisorder.html

Din punct de vedere osteopatic, somatizarea ar fi: înregistrarea, memorarea la nivelul fasciilor și aponevrozelor – adică la nivelul țesutului conjunctiv,- a emoțiilor, trăirilor, stresului fizic și psihic, etc.  Foarte pe scurt, se pare că emoțiile negative (stresul mental, frica, ura, invidia, etc.) mai ales, de foarte mare intensitate dar pentru puțin timp sau de mică/medie intensitate dar  repetate sistematic, o perioadă lungă, pot determina tensiuni la nivelul țesutului conjunctiv și se pot transforma în afecțiuni somatice – scăderea imunității, ulcer gastro-duodenal, contracturi musculare la nivel cervico-dorsal care pot determina în timp hernii de disc; erori de funcționalitate ale organelor interne până la infarct sau AVC, ori dezvoltarea unor „programe de autodistrugere” cum ar fi psoriazis , tiroidită Hashimoto, sau alte boli autoimune etc.

În ultima vreme se dezvoltă din ce în ce mai mult tehnici de eliberare emoțională – fie ele manuale, fie psiho-somatice.