Dacă doar ar fi să ne gândim la principalele CAUZE FAVORIZANTE (dar nu neapărat determinante) pe scurt acestea ar fi:
- Atitudinea de zi cu zi;
- Moștenirea genetică vs. predispozițiile genetice proprii;
- Micro/macro accidentele din viața noastră - GHINIONUL;
- Vremea și expunerea inadecvată a corpului la frig;
- Somatizarea;
- Legea "Cauză-efect"
După ce am scris articolele „Atitudinea de zi cu zi” si „…Ghinionul” o pacientă m-a întrebat cum aș putea defini ghinionul…aceasta m-a dus cu gândul la ideea cauzalității. Eu, personal, cred că nu există coincidențe, totul se întâmplă pentru un motiv, numai că nu îl identificăm de fiecare dată…
Putem spune că am ridicat de nenumărate ori obiecte grele dar doar o dată am rămas înțepeniți, am pus perdele dar nu am dezvoltat de fiecare dată dureri de umeri, am stat în curent și nu ne-a durut mai apoi capul sau spatele, am tăiat lemne dar nu am rămas cu dureri la cot s.a.m.d… De ce?! Întotdeauna când s-a produs un eveniment, el s-a creat într-o anumită conjunctură. Conjunctura a făcut diferența!
Gândirea orientală ar zice – Karma = Legea acțiunii și reacțiunii Universului. Ar putea fi descrise cel puțin trei scenarii posibile pentru un eveniment catalogat inițial ca fiind nefericit:
- fie este o reacție la o „acțiune” a ta, fizică sau mentală, realizată acum, în această viață, sau într-o existență anterioară (și asta o face imposibil de relaționat cu ceva anume din ceea ce faci zi de zi, sau cu ceva ce ai făcut până acum să o meriți = ghinion ar zice unii, dar mai degrabă s-ar traduce prin plați ale acțiunilor din trecutul îndepărtat)
- fie a fost o lecție pe care nu ai învățat-o la timpul potrivit, care s-a repetat de vre-o câteva ori sub diverse forme până când singura variantă a rămas boala – în cazul tău – durerea de spate;
- fie este necesară crearea unei conjuncturi în care să cunoști noi oameni față de care ai legături karmice, care au legături karmice față de tine, sau care trebuie să intre în destinul tău într-un fel sau altul.
De aceea asiaticii ne sfătuiesc să acceptăm boala ca pe ceva ce trebuia să se întâmple pentru ca viața noastră să poată merge mai departe. Acceptarea este primul pas spre vindecare. Următorul ar fi să căutam în noi sursa îmbolnăvirii, cauza subtilă – care poate ține de ce gândim sau am gândit, de atașamentele pe care le avem sau de acțiunile pe care le-am dezvoltat sau le-am fi putut face dacă nu am fi fost bolnavi.
Diversele forme de terapie definesc boala în mod diferit.
Ayurveda vedea boala ca pe o disonanță în „simfonia vibrațională” a ființei și folosește plăntuțele medicinale ca „diapazoane” pentru rearmonizare.
Asemănător cu medicii ayurvedici, medicii homeopați sunt de părere că nu substanța în sine contează ci vibrația ei și folosesc remedii cu diluții extrem de mari care să poarte doar amprenta vibrațională a substanței … vibrație care trebuie să reechilibreze armonia corpului.
Acupuncturiștii simt o curgere nefirească a energiei prin meridianele corpului și încearcă cu ace și înțelepciune să refacă curgerea fluidă și continuă.
Reiki și cristalo-terapia sunt terapii în care terapeutul încearcă să racordeze pacientul la energia primară ca punct de regenerare și reîncărcare, în care NU omul, ci divinul (prin „interfața” umană) trebuie să decidă, să stabilească ce și unde trebuie să fie reechilibrat sau refăcut și dacă acum este sau nu momentul pentru această intervenție.
……………
Medicina alopată crede în ce poate măsura, fotografia sau pune clar în evidență și anume constante biochimice și elemente structurale, pe care încearcă să le restabilească fie chirurgical (structural) fie medicamentos (bio-chimic), fie funcțional – (printre altele și prin kinetoterapie).
Fizica cuantică a ajuns la concluzia că particulele subatomice nu au masă și nici formă și le-a definit ca fiind „puncte de vibrație”. Ele dau iluzia de masa iar forțele de coeziune puternice dau impresia de formă. Deci noi și tot ce este în jurul nostru nu suntem altceva decât vibrație puternică cu iluzie de formă, structură și masă, pe care le percepem ca atare doar din cauză că nu avem senzori destul de rafinați / sensibili. Astfel niciuna din teoriile de mai sus nu poate fi negată fundamental, misiunea lor de tratare, vindecare și rearmonizare împletindu-se și intricându-se atât între ele, cât și cu auto-vindecarea fiecăruia prin raportarea la esența sa, acceptarea „lecției”, încercarea de a o înțelege și integra în propria ființă.
Nimic nu este întâmplător! Totul se întâmplă pentru un motiv, chiar dacă el nu este evident de la început! Situația trebuie acceptată ca atare și găsită cea mai bună cale personală spre armonie!
