La începutul anilor 60’ se producea o revoluţie globală privind conceptul de viaţă. Speranţa de viaţă crescuse, descoperirile medicale permiteau atingerea a noi vârste record, generaţie după generaţie ieşea la pensie, erau în putere şi „începeau o nouă viaţă”. Aceasta a permis apariţia unui trend - antiaging therapy. Ana Aslan spunea „să dăm viaţă anilor şi nu ani vieţii” (dar dacă acum s-ar putea amândouă….). Lupta împotriva îmbătrânirii a scos la iveală că, după o viaţă nesănătoasă, puţine se mai pot face pentru a „reface” ceea ce s-a pierdut şi astfel cercetătorii au demonstrat că a menţine ceea ce ai şi a îmbunătăţi la maximum performanţele specifice corpului tău este singura soluţie pentru o viaţă lungă şi de calitate. Din această cauză chiar concepţia caselor de asigurări medicale din occident s-a modificat pe parcurs considerând că e mai rentabil să plăteşti pentru a preveni starea de boală - pentru profilaxie - decât pentru a o trata. Astfel s-a format conceptul – well-being. În acest fel accentul s-a mutat de pe „Cum să tratez rapid şi eficient boala când apare?” pe „Ce să fac să rămân sănătos?”
Wellness – este folosit în general cu sensul de „echilibru între minte, trup şi spirit pentru a atinge şi menţine starea de bine”. Cu alte cuvinte – „Nu e de ajuns să nu fiu bolnav, dar dacă sunt sănătos vreau sa fiu şi fericit!”. Conceptul s-a extins, fiind folosit pentru a descrie modalităţi de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Astfel, revenirea la natură, la medicina alternativă care conţine tehnici precum presopunctura, masajul reflex, masajul cu pietre, folosirea aromo-terapiei, a plantelor medicinale, etc. s-a impus ca o necesitate. Revenirea la medicina alternativă a presupus şi revenirea la conceptul de „viziune holistică” adică de a vedea întreg corpul uman ca un tot unitar, ca un sistem interdependent în care nu se poate schimba o piesă ci trebuie avut grijă de el per ansamblu.
Iniţial au fost astfel concepute programe de wellness care să confere participanţilor senzaţia că se simt mai bine şi au mai multă energie. Aceste programe permit individului să îşi asume responsabilităţi crescute vis-a-vis de propria sănătate. S-a căutat să se obţină o mai bună adaptare la efort (fitness, aerobic), controlul greutăţii (programe nutriţie) sau relaxare neuropsihică (stres management). Ulterior programele de wellness s-au diversificat acoperind şi latura de estetică corporală.
Tot în cadrul ideii generale de wellness putem include şi gimnastica profilactică. Scopurile principale ale acesteia este de a preveni starea de boala prin mişcare şi de a preveni agravarea unor afecţiuni deja existente precum scolioze, spondiloze, discopatii, lombalgii, artroze (gonartroză, coxartroză, etc.). Acest program de gimnastică va trebui individualizat de kinetoterapeut în funcţie de problemele fiecăruia, tipul de activitate profesională, perioada din an, etc.
Domnule Claudiu, sunt un kinetoterapeut din Oradea şi îmi face o deosebită plăcere să salut apariţia blogului dumneavoastră. Sper ca din ce în ce mai mulţi colegi să-şi deschidă bloguri pentru ca schimbul de idei atât de necesar kinetoterapiei de azi să se desfăşoare într-un ritm mult mai rapid. Dacă doriţi puteţi intra pe blogul meu, care are ca secţiune principală kinetoterapia, la adresa www.valentinserac.wordpress.com. Mi-am permis să vă pun în blogrool, sper că nu vă deranjează. Vă doresc mult succes.
RăspundețiȘtergereCu stimă, Valentin Serac