Elasticitatea şi mobilitatea sunt două „calităţi” care se menţin (cu multă muncă) dar odată pierdute greu mai pot fi recâştigate câteva procente (din ce s-a pierdut). De ce? Simplu! Fibrele elastice se regenerează doar atât timp cât corpul primeşte informaţii ca este nevoie de ele în mod expres. O dată cu lipsa de mişcare, cu statul excesiv pe scaun la birou sau în maşină, când singurul sport practicat relativ constant este „shopping -ul” numărul fibrelor conjunctive elastice încep treptat să scadă şi să fie înlocuite cu fibre conjunctive cu grad scăzut de elasticitate – deci calitatea structurii se modifică. Pentru organism fibrele elastice sunt „scumpe” şi atunci de ce ar investi corpul în ceva ce nu este folosit destul de des la capacităţi maxime?! De aceea întinderea regulată a musculaturii, tendoanelor, ligamentelor, fasciilor, aponevrozelor, mobilizarea articulaţiilor către capătul lor maxim de mişcare este cheia menţinerii elasticităţii structurilor. De aceea trebuie făcute acele exerciţii de mimică cu strâmbături şi schimonoseli, exerciţii fizice de tip stretching sau yoga, aerobics, fitness, înot, tenis sau alte sporturi cât mai des şi constant posibil.
Dar dacă am constat că am pierdut mult faţă de odinioară se mai poate câştiga ceva? Cu siguranţă DA, dar cât de mult este greu de spus şi diferă de la o persoană la alta. Forţând mobilitatea făcând stretching, yoga fără instructor sau diferite exerciţii aerobice cu greutatea corpului riscaţi rupturi musculare, forţări articulare sau chiar discopatii lombare! Exerciţiile active de tip auto - stretching, yoga asociate sau nu cu efortul fizic pot mări mobilitate la copii (5-12 ani), îmbunătăţi şi menţine la adolescenţi (16-18 ani) şi doar menţine la celelalte categorii de vârstă, dar pot face rău la persoanele de peste 30 ani care, după o pauză de câţiva ani buni, reîncearcă să câştige mobilitatea de odinioară. Cu alte cuvinte – nu forţa mai mult decât poţi duce!
Există şi situaţii speciale când prin terapie trebuie îmbunătăţită mobilitatea pierdută, a pielii, de exemplu, după naştere (cu vacuum, exfolieri cu AHA, creme, exerciţii fizice), a unor articulaţii blocate după imobilizare post fractură, ghips sau intervenţii chirurgicale – prin kinetoterapie, terapie manuală. Am putea spune că masajul terapeutic special făcut poate îmbunătăţi elasticitatea pielii feţei sau membrelor. Stretching-ul (autostretching sau tehnici miotensive făcute de kinetoterapeut) poate menţine şi îmbunătăţi elasticitatea pielii, muşchilor, tendoanelor şi aponevrozelor. Terapia manuală poate îmbunătăţi mobilitatea şi elasticitatea articulară şi ligamentară influenţând indirect şi muşchii, fasciile şi aponevrozele. Power-Plate-ul poate menţine şi chiar îmbunătăţi elasticitatea osoasă.
Dacă nu aţi făcut de mult mişcare şi aveţi peste 30 ani ar trebui să începeţi cu o programare la un kinetoterapeut care vă testeze şi sa va informeze despre eventualele contraindicaţii de mişcare specifice problemelor personale.
Nici nu stiam, pana astazi, ca si Claudiu are un blog! A trebuit sa aflu de pe blogul colegului meu Valentin Serac si ma bucur!
RăspundețiȘtergereSalut initiativa fostului meu student (unul dintre cei mai buni) de a-si deschide un blog si de a face, prin intermediul acestuia un fel de educatie kinetoprofilactica si kinetoterapeutica! Sper sa aiba succes! Ii indemn pe toti cei care citesc ceea ce scrie sa aiba si incredere in ceea ce citesc, pentru ca, Claudiu stie ce spune si daca il contactati va veti convinge ca va si poate ajuta!
Cred totusi ca doar doua articole, din septembrie pana acum, e cam putin! Se poate mai mult si e nevoie de mai mult! Asa ca, il indemn pe Claudiu (ca si in studentie) sa faca mereu mai mult si mereu mai bine! Succes!
Prof. Univ. Dr. Doina Marza